Conexiunile de pe platformă sunt realizate manual, pe baza unor nedumeriri, a unor revelații și, mai ales, pe baza unei cunoașteri dobândite pe parcursul lucrului la arhivă.
Desagi, traiste, coșuri, saci, sacoșe, genți, rucsaci, pungi… Cu ce s-o mai fi mers la cumpărături până astăzi? În ce mă privește, îmi amintesc că în studenție, mergeam la piață cu papornița oltenească pe braț. Făceam furori. Dar invenția cea mai minunată - care nu știu de ce s-a pierdut în cețurile postmodernizării gospodăriei - a fost plasa de macrame. Firul se cumpăra de la mercerie și se lucra acasă, cu o croșetă și un băț numit naveta. După câteva nopți de muncă migăloasă, rezulta un fel de năvod, cu ochiurile mai mari sau mai mici, după cât rasolise sau nu femeia. Ce era însă absolut miraculos, era faptul că plasa se făcea mică-mică dacă era goală, sau cu adevărat uriașă, dacă era umplută cu legume-fructe-pâine-brânză și alte ale pieții. Am urmărit-o pe mama cu atenție pe parcursul lucrului cu naveta, dar nici acum nu înțeleg cum se legau și se înodau firele acelea, cum se alcătuiau ochiurile rombice care transformau plasa într-o suprafață elastică.
Miracolul acestor legături făcute să conțină a rămas multă vreme o taină pentru mine.
Dacă mergi pe drumurile bătute nu vei cunoaște lumea, nu vei afla nimic nou. Poate de aceea, străzile de acasă nu te mai îndeamnă să privești și să descoperi, doar călătoriile și locurile noi te momesc cu ocolișuri, cu fundături sau cu ferestre întredschise... Potecuțe de munte, drumuri de țară, porți fără garduri, împrejmuiri cu pârleazuri, treceri, întoarceri... Numai căutările și mai ales întâlnirile noi te ajută să înțelegi nițel lumea înconjurătoare... descoperiri proaspete care cheamă din urmă amintiri, obiceiuri vechi care se ițesc fragmentar din purtări actuale... Lumea văzută și auzită, lumea vorbită și cea scrisă, ai noștri - străbunicii și strănepoții, ceilalți - cei veniți și cei plecați, vecinii de alături și cei necunoscuți încă, odată puși în relație, încep să depene povești. Căutarea și descoperirea rețelei de poteci care îi leagă unii de ceilalți ni-i apropie și le conferă noimă.
Fiecare lucru este aureolat de legăturile sale cu restul lumii.
Orice arhivă e o lume. O lume de consemnări. O lume de reprezentări. O lume de amintiri. O meta-lume. Orice document - valoros în primul rând prin simplul fapt că a fost păstrat și apoi pentru ceea ce reprezintă - poate reface un segment de viață trecută, dacă este pus în relație cu alte mărturii care îl potențează.
Arhiva Etnologică a MNȚR este un produs mai puțin obișnuit al unei istorii mai puțin obișnuite. Alcătuită din obolul muncii de cercetare al unor oameni dedicați, dar și din danii generoase ale unor colecționari pasionați, îndrăgită de copii și adolescenți, care și-au împărtășit cu ea primele experiențe de viață, legatară a unor profesioniști care au alcătuit mici/mari arhive personale, toată această bogăție de înscrisuri, imagini, sunete, chiar și obiecte se cheamă unele pe celelalte, se recunosc, se descoperă rude sau vecini, pe scurt, se vor puse în relație.
Fire – noduri - legături – întâlniri - conexiuni
