Arhiva Etnologică
Mereu veche și nouă
Muzeul de la Șosea
Muzeul Țăranului este un muzeu afirmativ și dilematic; pe cât de clar este mesajul său, pe atât de fluidă este exprimarea acestuia. Muzeul vorbește adesea despre lumea noastră de azi, dar își alcătuiește discursul în relație cu vechile tradiții. Vizitatorul este uneori nedumerit, alteori surprins sau uimit, ori chiar pus în fața unor întrebări grave. Un traseu dificil, dar cu deplina libertate a parcursului de vizitare.
Muzeul vorbește în șoaptă, prin gesturi mici și prin sugestie; totul îndeamnă la căutare personală.
Comoara din dulap
Nu știm alții cum sunt, dar noi ne simțim acasă în arhiva noastră.
În camera-depozit găsești adăpostite documentele în dulapuri culisante, silențioase – precum acelea pe care le vezi doar în filme; iar camera de studiu te întâmpină cu mobilier tapițat în catifea și cu bâzâitul în surdină al scanner-ului. Te așezi, îți pui mănușile de protecțíe, deschizi registrul vechi, pornești computerul și începi explorarea.
La prima vedere, Arhiva pare eteroclită, la a doua vedere – surprinzătoare, la a treia vedere – fabuloasă, prin posibilitatea de a documenta satul și orașul, cotidianul și sărbătoarea, vechiul și noul, precum și modelele și ideologiile care le subîntind. Ca noi toți, Arhiva este și ea rezultatul propriei biografii:
Moștenitoare a documentelor și imaginilor colecționate la începutul sec. XX de către Alexandru Tzigara-Samurcaș pentru Muzeul de Artă Națională. Nu degeaba miezul acestei bogății moștenite se numește Colecția AUR.
Vaccinată cu imagini și documente scrise care au susținut propaganda proletară.
Hrănită de către specialiștii de la fostul Muzeu de Artă Populară (anii `50 – `90) și de la actualul Muzeu al Țăranului Român cu dosare de cercetare, imagini, înregistrări audio și video, achiziții din teren – fotografii vechi, caiete de desene, documente de familie, manuscrise și tot felul de scrieri neconvenționale.
În-zestrată prin donații mici sau mari, dar la fel de generoase.
Permanent pomenită și căutată. Evenimentele de stradă ale Muzeului din anii 90, absolut singulare la vremea aceea, au coagulat o comunitate amestecată de prieteni entuziaști care s-au adus pe sine sau comorile lor moștenite, ca participare la crearea noii instituții. Într-o perioadă în care colecțiile muzeale refuzau condescendent albume sau cutii cu fotografii curente de familie, mulți au simțit că a încredința arhivei noastre chipurile propriilor strămoși înseamnă a le găsi un loc în istorie.
Cum să organizezi o astfel de comoară, oarecum aleatorie ca proveniență și atât de amestecată ca tipuri de suport?!
Negative pe sticlă și film, diapozitive alb-negru și color, diapozitive stereoscopice pe sticlă, imagini pozitive originale pe hârtie fotografică, pe carton sau metal, în paspartuuri înflorite sau în ramele de lemn ale timpului, pelicule de film și înregistrări video, imprimări audio pe casete sau pe discuri de vinil, caiete de desene și schițe, relevee și proiecte de arhitectură, planșe în cărbune și laviu, gravuri în exemplare de autor, pictură în ulei, acuarelă, colaje, jurnale manuscrise, oracole, notații de teatru popular, ș.a. Soluția a fost ordonarea lor în fonduri și colecții, numite după proveniență: moștenire instituțională, achiziție sau donație, cercetare contemporană.
Cum să păstrezi?
Pentru început, într-un mobilier sofisticat, în colecții ordonate și cu libertate de creștere. Pasul următor este digitizarea și curatorierea artefactelor, pentru o punere în valoare împărtășită. Așa s-a născut proiectul pilot al platformei Rețelele Privirii, la care ești invitat/ă să participi
Viziune
Pentru o antropologie a faptului mărunt
Arhivele în general – și cele muzeale în special – selectează pentru colecțiile lor Patrimoniul documentar (cu majusculă!), valoros prin vechime, raritate, pregnanță, autor sau deținător, moment istoric. Arhiva Etnologică a Muzeului Țăranului se preocupă de înregistrarea faptului mărunt (și niciodată lipsit de semnificație!), a micilor istorii, [hyperlink sunet către artefacte platformă] anecdote și parimii care alcătuiesc în final Istoria mare.
Pentru un patrimoniu deschis
Milităm pentru accesibilizarea patrimoniului și pentru animarea unei comunități de vizitatori activi, care să contribuie la procesul de facere împreună a Arhivei Etnologice.
Misiune
Lansăm prima platformă publică românească dedicată unei arhive muzeale, bazându-ne pe o strategie de curatoriat digital participativ. Rețelele privirii este un experiment muzeal proiectat să împrietenească – în principal, dar nu exclusiv – publicul tânăr cu muzeele și arhivele și să construiască un model de bune practici pentru conservarea și valorificarea patrimoniului cultural.
Valori
Albumul tău de familie e tot o arhivă.
Caseta video de la nunta părinților
Rețeta de papanași a bunicii
Oracolul din generală
Fotografia de la absolvire
Playlist-ul de la majorat
Conversația arhivată de pe WhatsApp
Selfie-ul de la concert
Bonul de ordine de la primărie
M A N I F E S T
Privește.
Ascultă.
Acționează.
Eliberează imaginea și sunetul de povara de a fi traduse prin clasicele texte muzeale explicative.
Întreabă-te. Supără-te.
Comentează. Propune. Participă.
Dă mai departe.
Astăzi, în Arhiva Etnologică a Muzeului Țăranului Român se intersectează spații și temporalități diferite, se privesc - și te privesc - personaje istorice și oameni de rând, împreună cu istoriile lor (ne)știute surprinse în documente vizuale, audio și text. Un haos ordonat de întâmplări, oameni, curiozități, încercări și eșuări, stări și emoții, sub forma a zeci de mii de documente păstrate într-un dulap sub cheie.
Astăzi, vrem ca și tu să te întâlnești cu arhiva. Lansăm varianta pilot a proiectului digital #reteleleprivirii și așteptăm feedback-ul tău. Și ne angajăm să scoatem la iveală, treptat, noi comori din Arhiva MȚR.