Episodul 1. GARDUL
Mă ocup de studierea marilor cartiere dispărute în anii ’80 din Bucureşti, de zona Uranus - Izvor şi de cea cuprinsă între Piaţa Unirii şi Calea Vitan (cartierul evreiesc), aşadar sunt familiarizat cu aspectul patriarhal al Bucureştiului secolelor trecute.
Un prim indiciu de datare a acestei imagini l-am primit deja de la echipa MŢR, care, prin prezenţa reclamei la revista Apărarea, lipită pe zidul din stânga, o plasează în timp între anii 1946-1947.
Privind fotografia, observ în colţul din stânga sus o plăcuţă cu numele străzii şi aş fi tentat prima oară să încerc să o descifrez, însă luceşte în bătaia soarelui. Chiar şi aşa, se pot distinge câteva litere; primele trei sunt sigur „Str.”, asta înseamnă că e vorba de o stradă destul de scurtă sau fragmentată, în zig-zag, nu de vreo fundătură, comparând cu aspectul din imagine. După indicativul „Str.” urmează un singur cuvânt, mediu ca lungime, iar două dintre literele de la mijloc par a fi „...so...”. O fi „Meşotă”? Caut în ghidurile vechi ale oraşului după denumiri stradale care conţin „so”, încerc să le corelez cu diverse planuri şi cu situaţia urbanistică din fotografie, dar fără prea mult succes.
Atunci mă gândesc că ar fi de căutat şi alte indicii în imagine: gabaritul străzii şi pavajul cu piatră de râu ar încadra-o într-un cerc mai restrâns de variante posibile, din Bucureştiul anilor ’40. Până la acea vreme, mai toate străzile, bulevardele, căile, circulate frecvent, fuseseră pavate cu piatră cubică. O altă posibilitate ar fi fost ca localizarea străduţei să fie la periferia oraşului, însă arhitectura imobilelor din imagine cotrazice acest lucru, în special prezenţa vilei interbelice din capătul perspectivei. Aşadar, cercul posibilităţilor se restrânge şi mai mult.
Orientarea străzii, în funcţie de direcţia umbrelor şi a unghiului razelor soarelui, mă ajută să îmi fac o idee destul de clară a ceea ce trebuie să caut prin planurile vremii. Încerc să reevaluez orice element al fotografiei, trotuar, faţade de clădiri, însă totul mă conduce la acelaşi rezultat vag. Ar fi localizată pe acolo şi totuşi nu e…
Când am crezut că am epuizat toate indiciile, am privit mai bine în extremitatea dreaptă a fotografiei, zonă pe care nu am luat-o până acum prea mult în seamă; observ gardul – este clar unul realizat în stil neo-românesc, aparent comun vilelor din zonele rezidenţiale ale nordului Bucureştiului. Însă detaliul care m-a făcut să sap în continuare după răspuns a fost acela că era vorba un gard uşor în trepte, traseul străzii fiind într-o pantă lină ascendentă. În acel moment, mi-a apărut în minte o imagine din 1978 realizată de Dan Vartanian, pe care am prezentat-o mai demult pe pagina Cartierul Evreiesc. M-am dus repede în arhiva de fotografii să o caut şi am descoperit că este exact acelaşi gard (marcat cu roșu în fotografia de mai jos - Dan Vartanian, 1978, sursa: flickr.com).
-2.jpg)
Aşadar, după o lungă perioadă de bătut capul cu diverse alte chestii probabil mai evidente şi relevante pentru procesul de localizare, răspunsul a venit pur şi simplu de la un gard! Mă bucur că am rezolvat cazul.
Este vorba de strada Răscrucii, fotografiată dinspre intersecţia cu str. Hameiului şi Calea Văcăreşti spre str. Splaiului. Se pare că acele litere abia vizibile pe tăbliţa străzii nu erau „so”, ci „sc”. Astăzi, zona arată complet diferit, fiind demolată la sistematizările din anii ’80 pentru ridicarea Centrului Civic. Ca reper actual, strada se afla în dreptul bisericii Dobroteasa de pe Bd. Mircea Vodă, singura construcţie rămasă din vechiul oraş.
