Alexandrina Burelly în costum național

Acest portret face parte dintr-un album fotografic compilat în jurul anului 1885, care aduce laolaltă vederi urbane, peisaje rurale idilice și „tipuri” în port tradițional din proaspăt proclamatul regat al României, în ton cu gustul romantic al epocii. Portretul de față, ca și altele din album, are însă foarte puțin de-a face cu lumea rurală tradițională. Peisajul rustic din plan secund era pictat pe un fundal de pânză și ținea de scenografia tipică a unui atelier fotografic de secol XIX. Pe baza acestor elemente de recuzită, portretul poate fi atribuit lui Franz Duschek (cca. 1830-1884?), care și-a avut atelierul din 1876 și până în 1882 pe strada Franklin, în imediata vecinătate a palatului regal și a Grădinii Episcopiei, unde avea să fie construit Ateneul Român. „Costumul național” al tinerei era asamblat din piese disparate de port tradițional și făcea la rândul său parte, cel mai probabil, din recuzita atelierului fotografic; pantofii și bretonul la modă îi trădează urbanitatea. Deși neprecizată în album, identitatea tinerei poate fi regăsită pe firul circulației imaginii: este vorba de Alexandrina Burelly (1865-1954), fiica arhitectului de origine italiană Gaetano Burelly și viitoarea soție a lui Ion Luca Caragiale.

Portretul Alexandrinei Burelly a avut parte de o viață lungă în cultura vizuală românească de la finele secolului al XIX-lea și până după Primul Război Mondial. A fost reprodus sub formă de carte poștală, a servit drept sursă de inspirație pentru una dintre cromolitografiile lui Carol Popp de Szathmári din seria Albumul Național. Monumente, Vederi, Costume Naționale din toate districtele României (1883) și pentru primele cărți poștale editate în România (Exposiția Cooperatorilor, 1894).